CERUL (de Liviu Diamandi / li'di)

CERUL


[verde]

Cerul se fărâmiţează
Dinte pentru dinte
Mă îmbrac în fată
Mă întâlnesc cu cineva

Zilele astea sunt aşa de
Trăsăturile toate parcă s-au destins
Pielea este albă strălucitoare
Nici un fir de păr pe corp aerul alunecă nestingherit

Mă întâlnesc cu un băiat la fel ca mine
El îşi face ochii cu verde
Mergem undeva în de pijp să dansăm
Să dansăm.


[piele]

Pe el îl cheamă Tim
Am hotărât că e ridicol să purtăm nume de fete
Tim îşi pune cizme verzi lucioase
Are picioare frumoase şi dresuri negre

Şi o fustă neagră
Cu fermoar într-o parte
Şi în sus un hanorac verde-închis fără mâneci
Are mâini frumoase

Cerul se fărâmiţează
Ne ţinem de mână râdem şi ne pupăm
Luminile străzii se petrec peste noi
Şi mergem să dansăm.


[genunchii]

Pe un pod mă opresc şi mă uit în jos
Apa este tulbure verde mâlos
Tim se lipeşte de mine balustrada îmi intră în piept
Genunchii lui se lipesc de dosul genunchilor mei

Avem aceeaşi înălţime
Avem acelaşi somn agitat
Aceeaşi disperare aceeaşi furie aceeaşi strălucire
Acelaşi cer fărâmiţat

Mă cuprinde cu mâinile pe stomac pe sub bluză
Eu întind mâinile sucite în spate
Îmi plesnesc palmele plaf degetele se ating le încui
Peste spatele lui.


[inima]

Rămânem aşa
Şi trec minute bune
Şi îmi şopteşte
Să-mi ţin respiraţia

Îmi ţin respiraţia
Mâna lui urcă pe sub tricou peste inima mea
Nici el nu respiră
Inima lui îmi învineţeşte spatele îmi sfâşie pielea

Luminile străzii tremură pe apă
Cerul se fărâmiţează
Tâmplele îmi zvâcnesc
Şi stelele dansează.